Современная генетика
organismelor pluricelulare secret? particule foarte mici (corpusculi) pe
care le-a numit gemule. Deplasвndu-se cu u?urin??, aceste gemule se
concentreaz? оn locurile unde are loc formarea produselor sexuale. Оn
procesul dezvolt?rii noului organism gemulele diferitelor celule,
formatoare de produse sexuale, condi?ioneaz? dezvoltarea unor celule
similare celor care le-au generat pe ele.
Tot odat?, Darwin considera, c? celulele modificate produc gemule
modificate, care genereaz? ulterior celule de asemenea modificate,
presupunвnd c? aceast? particularitate a gemulelor reprezint? baza
materiala a mo?tenirii modific?rilor care au loc оn procesul dezvolt?rii
individuale.
Оn acest fel, Darwin accepta ideea materialit??ii ?i segment?rii
(caracterul discret) al eredit??ii ?i considera c? unit??ile materiale ale
eredit??ii - gemulele se deplaseaz? liber prin tot corpul ?i оntr-o anumit?
m?sur? se pot transmite independent una de alta.
Оn prezent teza lui Darwin referitoare la materialitatea ?i caracterul
discret al eredit??ii a c?p?tat o recunoa?tere unanim?, de?i teoria despre
migrarea gemulelor prezint? doar un interes istoric.
Оn 1892 zoologul german August Waisman a emis оn calitate de antitez? a
«ipotezei provizorii a pangenezei» a?a-numita teorie a plasmei germinative
(idioplasma). Waisman considera c? corpul organismelor pluricelulare este
compus din dou? componente diferite sub raport calitativ - soma
(totalitatea celulelor somatice sau corporale, excep?ie f?cвnd cele
sexuale) ?i plasma germinativ?, care condi?ioneaz? ansamblul de оnsu?iri
ereditare ale organismelor ?i care оn cantitate deplin? se con?ine doar оn
celulele sexuale.
Conform teoriei lui Waisman, plasma germinativ? este deosebit de
constant?, fapt care-i asigur? p?strarea оn stare neschimbat? оn decursul
multor mii de genera?ii. Waisman a numit particulele materiale heterogene,
din care este alc?tuit? plasma germinativ?, determinan?i. Determinan?ii au
facultatea de a se multiplica ?i de a forma particule de acela?i fel cu ei.
Plasma germinativ? ?i determinan?ii se afl? оn nucleul ovulului fecundat
(zigotului). Concomitent cu prima diviziune are loc o оmp?r?ire inegal? a
determinan?ilor оn celulele-fiice. Nucleele unor celule о?i men?in оntreaga
plasm? germinativ? f?r? modific?ri, оn cadrul nucleelor altor celule ea se
repartizeaz? оn a?a fel, оncвt, spre sfвr?itul procesului de divizare a
ovulului, оn nucleele acestor celule r?mвne un num?r ne оnsemnat de
determinan?i. Datorit? repartiz?rii inegale a plasmei germinative, оn
embrionul оn dezvoltare se formeaz? dou? tipuri de celule: pe de o parte,
celulele c?ii germinative, din care se formeaz? celule sexuale ?i care
con?in оntreaga garnitur? de determinan?i, iar pe de alta - celulele
somatice, ale c?ror nucleu con?ine un num?r variabil de determinan?i, de
aceea ele pun оnceputul diferitelor ?esuturi din organism.
Conform acestei teorii, plasma germinativ? este un tot ?i se transmite
integral de la o genera?ie la alta. Mai tвrziu, оns?, s-a constatat c?
informa?ia ereditar? este localizat? nu numai оn celulele sexuale, dar ?i
оn cele somatice. Astfel, se cunosc cazuri de dezvoltare a plantelor numai
din celule somatice (ne sexuale).
Оn prezent оmp?r?irea organismului оn dou? p?r?i - som? ?i plasm?
germinativ? - propus? de Waisman, care considera c? ele ar fi diferite prin
ereditate, a fost categoric respins? de genetic?. Оn acest fel, ideile
despre ereditate, оncepвnd cu cele mai vechi timpuri ?i pвn? оn secolul
XIX, s-au dovedit a fi оn bun? parte naive ?i bazate pe intui?ie.
Dezvoltarea оn continuare a teoriei despre ereditate putea fi fructuoas?
doar bazвndu-se pe numeroasele experien?e privind оncruci?area оntre ele a
diferitelor specii de plante ?i animale.
II. LEGILE EREDIT??II
2.1 Descoperirea celulei
Analizвnd opiniile marilor savan?i a dou? epoci оndep?rtate, a
antichit??ii ?i a Rena?terii, оn?elegem c? concep?iile lor asupra esen?ei
eredit??ii con?in acelea?i no?iuni intuitive. Ei оncercau s? оn?eleag? ?i
s? descrie fenomenele pe care le observau, dar pe care nu le puteau dovedi
оn mod experimental. Pentru ca aceste fenomene s? fie dovedite оn mod
experimental, a fost nevoie de mult timp, pe parcursul c?ruia savan?ii au
acumulat cuno?tin?e noi, p?trunzвnd treptat оn microuniversul proceselor ?i
fenomenelor biologice.
Cu peste trei secole оn urm? olandezul Antoni van Levenhuc (1632-1723) оn
timpul liber a оnv??at s? ?lefuiasc? sticla ?i a ob?inut оn acest sens mari
succese. El a izbutit s? observe, privind prin aceste sticle, ni?te obiecte
foarte mici, care erau m?rite de 200 ?i chiar de mai multe ori. Aparatul
s?u Levenhuc l-a numit microscop. Оn compara?ie cu realiz?rile tehnice
moderne microscopul lui Levenhuc era destul de primitiv, dar la sfвr?itul
secolului XVII el a reu?it s? observe cu ajutorul lui lucruri pe care nu le
v?zuse pвn? la el nici un om din lume. Cu ajutorul microscopului s?u el a
descoperit, c? o pic?tur? de ap? con?ine o cantitate enorm? de animale
neobi?nuite, foarte mici, de diferite forme. El a numit aceste fiin?e
bizare «animalcula», ceea ce оnseamn? оn traducere din limba latin?
«animal».
Astfel, un naturalist amator necunoscut a descoperit o lume necunoscut?
pвn? la el. Savan?ii englezi au acordat aten?ie scrisorilor ?i desenelor
microuniversului v?zut de Levenhuc, pe care acesta le-a trimis Societ??ii
regale din Londra, lucru foarte important pentru ?tiin??. Оn anul 1680 el a
fost alese membru-corespondent al acestei societ??i.
Robert Huc (1635-1703), naturalist englez, contemporan lui A. Levenhuc,
f?cea ?i el parte din num?rul celor оnseta?i de cuno?tin?e. Odat? i-a atras
aten?ia un dop de sticl?. El a t?iat o sec?iune foarte sub?ire din dop ?i a
cercetat-o la microscop, r?mвnвnd uluit de descoperirea f?cut?: pe
sec?iunea dopului a observat o structur? ce se asem?na mult cu fagurii de
miere. Huc a numit elementele observate ale sec?iunii sub?iri a dopului
«celula» - celul?.
Mai tвrziu, savan?ii s-au convins cu ajutorul unor microscoape mai
perfecte c? nu numai lemnul stejarului, dar c? ?i celelalte plante sunt
compuse din diferite celule. Cercet?torii au observat оn multe celule cвte
o «insuli??». Оn anul 1831 botanistul englez Robert Brown (1773-1858) a
numit aceast? «insuli??» «nucleus», adic? «nucleu» оn traducere din latin?.
Savantul german Matias ?chleiden (1804-1881), aflвnd despre descoperirea
nucleielor оn celulele vegetale, f?cut? de R. Brown, a emis teoria despre
originea ?esuturilor celulare. Aceast? teorie a produs o deosebit? impresie
asupra lui Teodor Schwan, tвn?r biolog, contemporan lui. Studiind embrionii
?i ?esuturile animalelor, Schwan a descoperit оn ele ni?te forma?iuni care
aminteau celulele vegetale. El a comunicat acest lucru compatriotului s?u
?cleiden. Discutвnd problema structurii celulare a ?esuturilor animale, ,
Schwan ?i ?chleiden se convingeau de adev?rul presupunerilor lor: оn celule
sunt concentrate temeliile vie?ii. Aceast? tez? cunoscut? sub denumirea de
teorie celular? Schleiden-Schwan o con?in majoritatea manualelor de
biologie.
Vom vedea оn continuare, оns?, c? lucrurile nu-s chiar a?a. Structura
?esuturilor organismelor vii a fost studiat? ?i de al?i savan?i, care au
contribuit la formarea teoriei celulare. Unul dintre ace?tia a fost
naturalistul ceh Ian Purchine (1787-1869). Оn anul 1837 Purchine a
prezentat la congresul naturali?tilor ?i medicilor germani un raport, оn
care a enun?at teoria (argumentele оn sus?inerea ei, el le-a prezentat
оnc? оn anul 1825), conform c?reia toate ^ celulele animale ?i vegetale au
nuclee. Astfel cu doi ani : pвn? la apari?ia operei fundamentale a lui
Schwan «Cercet?ri microscopice» (1839), оn care se descria structura
celular? a ?esuturilor plantelor ?i animalelor, Purchine a expus aceia?i
idee.
Pe baza cercet?rilor efectuate mai tвrziu s-a aflat c? nucleul este cea
mai important? parte component? a celulei, centrul ei de comand?. Оn nucleu
sunt concentrate toate dispozi?iile, aici se iau, de fapt, toate deciziile
ce ?in de activitatea vital? a celulei. Este important ?i faptul c?
celulele se deosebesc foarte pu?in оntre ele, iar sistemele lor de
reproduc?ie ?i de conducere s-au dovedit a fi absolut identice.
Toate aceste realiz?ri au fost cu adev?rat epocale, deoarece ele nu au
descoperit numai un microunivers necunoscut ochiului ne оnarmat, ce au
determinat ?i direc?ia unor noi cercet?ri ?tiin?ifice, care ne-au apropiat
de tainele eredit??ii.
2.2 Experien?ele lui Gr. Mendel ?i formularea legilor eredit??ii
Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75