Современная генетика

preformismul admite numai modific?rile cantitative ale p?r?ilor deja

formate ale organismului ?i le neag? pe cele calitative, ce se produc оn

procesul dezvolt?rii individuale, adic?, de fapt, neag? оns??i dezvoltarea.

O prim? lovitur? important? asupra teoriei preformiste a fost dat? de

c?tre S. F. Wolf, care оn anul 1759 a formulat teoria epigenezei. Conform

acestei teorii, embrionul nu se afl? оn stare format? оn ovul sau

spermatozoid, ce rezult? din ovulul fecundat ca urmare a unei serii оntregi

de transform?ri calitative succesive, care conduc la formarea ?esuturilor

?i organelor.

Cristalizarea unor noi idei despre ereditate a devenit posibil? odat? cu

dezvoltarea teoriei transformiste, care a deschis calea unei fundament?ri

experimentale a unor fenomene biologice. Оn lucrarea sa «Filozofia

zoologic?» savantul francez J. B. Lamark a expus principiile de baz? ale

modific?rii organismelor ?i ale mo?tenirii a?a-numitelor caractere

favorabile. Conform acestor principii, organismele sufer? оn permanen??

schimb?ri ca urmare a ac?iunii factorilor mediului оnconjur?tor Dup? opinia

lui Lamark, influen?a ambian?ei determin? modific?ri adecvate оn interiorul

organismelor, adic? оn acestea se formeaz? caractere ce corespund оntocmai

condi?iilor de via??. Aceste caractere se transmit prin ereditate, sunt

mo?tenite ?i de aceea ele se afl? la baza evolu?iei progresive.

Iat?, de exemplu, cum explic? Lamark lungirea gвtului la giraf?.

Se cunoa?te c? str?mo?ii girafei aveau gвtul scurt. Odat? cu schimbarea

condi?iilor de via??, ei au оncetat treptat s? se mai hr?neasc? cu iarb?

(dat fiind faptul c? aceasta era tot mai greu de g?sit) ?i au оnceput s? se

hr?neasc? cu frunze de copac de pe p?r?ile inferioare ale coroanelor, apoi

?i de pe cele superioare. Pentru aceasta animalele о?i оntindeau gвtul ?i-l

exersau. Opera?ia fiind repetat? de nenum?rate ori, оncetul cu оncetul

lungimea gвtului crescu. Ap?ru astfel un nou caracter, care s-a transmis

prin ereditate genera?iilor ulterioare. Exerci?iul impus de condi?iile de

via?? continu? ?i оn final apar girafele contemporane, animale care au cel

mai lung gвt.

E simplu, nu? Оn aparen??-da, оn realitate, оns?, unei astfel de

explica?ii a eredit??ii оi scap mecanismele propriu-zise ale procesului de

mo?tenire a caracterelor dobвndite. S? zicem, c? animalele mature au

dobвndit un caracter nou – gвtul lung. Informa?ia cu privire la acest

caracter dobвndit (nu mo?tenit) trebuie s? se transmit? оntr-un mod

oarecare оn celulele sexuale, deoarece numai prin acestea ea poate deveni

un bun al urm?toarelor genera?ii ale organismului dat. Care, оns?, e

modalitatea de transmitere a acestei informa?ii? Nici Lamark ?i nici

oricare altul dintre adep?ii teoriei sale n-au oferit explica?ia

mecanismului real al acestei transmiteri.

De men?ionat c? оnc? Jorj de Buffon (1707-1788) constata categoric оn

operele sale: «Cвinii, c?rora li se taie din genera?ie оn genera?ie

urechile ?i cozile, transmit aceste defecte urma?ilor lor». ?arl Bone (1720-

1793), negвnd aceast? afirma?ie, spunea: «Nu este oare destul exemplul

cailor engleze?ti, c?rora li se taie cozile timp de dou? secole ?i care se

nasc cu cozi, pentru a-l combate pe domnul de Buffon ?i a pune la оndoial?

faptul pe care el оl prezint? drept veridic».

Ideea despre mo?tenirea caracterelor dobвndite p?rea atвt de elocvent?,

оncвt timp оndelungat ea a fost considerat? inatacabil?. Оnsu?i cunoscutul

fiziolog I. P. Pavlov a f?cut оncercarea de a explica transformarea

reflexelor condi?ionate (dobвndite, ne ereditare) ?i necondi?ionate

(оnn?scute, mo?tenite) la ?oareci.

Reflexe оnn?scute, sunt de exemplu, primul ?ip?t al copilului imediat

dup? na?tere, obi?nuin?a cucului de a-?i depune ou?le оn cuiburi str?ine ?.

a. Ele nu se formeaz? оn cursul vie?ii, ce se transmit descenden?ilor de la

p?rin?i.

De categoria reflexelor condi?ionate ?ine obi?nuin?a de a lua masa la

anumite ore, fumatul tutunului ?i altele, care nu se transmit prin

ereditate, ce se formeaz? ?i dispar pe parcursul vie?ii individuale.

I. P. Pavlov i-a dat colaboratorului s?u N. P. Studen?ov misiunea s?

studieze posibilitatea transform?rii reflexelor condi?ionate оn

necondi?ionate.

Formarea reflexului condi?ionat consta оn оnv??area ?oarecelui supus

experien?ei s? alerge spre locul de hr?nire la emiterea unui semnal sonor.

Rezultatele experien?ei au ar?tat c? pentru formarea acestui reflex la

prima genera?ie de ?oareci sunt necesare 300 de lec?ii. La genera?ia a doua

- de numai 100 de lec?ii, genera?ia a trei s-a оnv??at dup? 30 de lec?ii, a

patra dup? 10, iar a cincia - dup? 5 lec?ii. Pe baza acestor date Pavlov a

f?cut concluzia, c? peste o perioad? de timp o nou? genera?ie de ?oareci,

la auzul semnalului sonor, va alerga spre locul de hr?nire f?r? lec?ii

prealabile.

Оn leg?tur? cu aceasta un alt savant cu faim? - N. C. Col?ov - i-a f?cut

o vizit? lui I. P. Pavlov special pentru a-l convinge de imposibilitatea

mo?tenirii reflexelor condi?ionate, el fiind de p?rerea, c? «se оnv??au nu

?oarecii, ce experimentatorul, care pвn? la momentul respectiv nu avea

experien?? de lucru cu ?oarecii». Nu este inutil s? amintim, c? artistul de

circ V. Durov, ne оntrecut оn arta dres?rii animalelor, s-a mirat mult,

cвnd a auzit despre cele 300 de lec?ii de оnv??are a ?oarecilor. El avea

nevoie doar de cвteva ore pentru a оnv??a ?oarecii s? execute anumite

procedee. Ca urmare, rezultatele experien?elor lui Studen?ov au fost puse

sub semnul оndoielii ?i dup? cвteva verific?ri оn diferite laboratoare s-a

stabilit definitiv c? ele nu se confirm?. Nu s-au mai confirmat nici оn

laboratorul lui I. P. Pavlov.

Pentru el, experimentator iscusit, aceast? оntвmplare a fost cвt se poate

de ne pl?cut?. La 13 mai 1927 Pavlov scria оn ziarul «Pravda» urm?toarele:

«Experien?ele ini?iale asupra transmiterii prin ereditate reflexelor

condi?ionate la ?oarecii albi, folosindu-se o metodic? оmbun?t??it? ?i

aplicвndu-se un control mai riguros, pвn? оn prezent nu au dat rezultatele

scontate, de aceea nu am motive s? m? consider adept al acestei

transmiteri».

S? ne imagin?m pentru o clip?, c? mo?tenirea caracterelor dobвndite (ne

ereditare) este posibil?. Оn acest caz оn familiile atle?ilor ar trebui s?

se nasc? numai atle?i, la muzicieni - numai muzicieni, iar copiii tuturor

intelectualilor n-ar mai avea nevoie de ?coal? - ar ?ti cu to?ii s? scrie

?i s? citeasc?. Doar toate aceste capacit??i se ob?in оn cursul vie?ii.

Mo?tenirea lor ar fi o performan?? remarcabil?.

S? presupunem, c? avem de rezolvat sarcina ob?inerii unui nou soi de

p?pu?oi, care d? roade bogate chiar ?i pe soluri obi?nuite, f?r? a se

introduce оngr???minte. Nimic mai simplu! Am proceda оn felul urm?tor: pe

parcursul cвtorva genera?ii am trata cu оngr???minte Iotul, pвn? vom ob?ine

roada cea mai bogat? posibil?, iar оn continuare acest caracter dobвndit

(rodnicia оnalt?) se va transmite prin ereditate ?i se va manifesta chiar

?i pe solurile care n-au fost introduse оngr???minte. Dar lucr?torii din

agricultur? ?tiu foarte bine c? atunci cвnd оn sol se introduc

оngr???mintele necesare, se ob?ine o road? bogat? ?i invers. Acela?i adev?r

este valabil ?i referitor la animale. Buna оntre?inere duce la indicatorii

dori?i, iar оntre?inere rea - la indicatorii corespunz?tori.

Faptul ?i-a g?sit o bun? reflectare оn aceste versuri ale lui A. Busuioc:

«Eu nu ?tiu zootehnie,

Dar cunosc un adev?r:

Dac? dai la porc hвrtie,

Nu vezi carne m?i b?die,

Cum nu vezi pe broasc? p?r»

Este cunoscut c? T. D. Lвsenco a experimentat timp de peste 20 de ani,

pentru a putea ob?ine o ras? de vaci cu lapte gras. ?i totul a fost

zadarnic. De?i vi?eii mai multor genera?ii succesive, au fost оntre?inu?i

dup? o diet? special? (erau hr?ni?i cu lapte cu un procent ridicat de

gr?sime), acest caracter nu s-a transmis prin ereditate. Dar s? revenim la

tem?.

Оn anul 1859 marele savant englez Charlz Darwin a dat publicit??ii

lucrarea «Originea speciilor», оn care a expus bazele teoriei

evolu?ioniste. Оn acest context ereditatea a fost acceptat? ca unul din

factorii evolu?iei, de?i ?i pentru Darwin mecanismul eredit??ii, esen?a ei,

au r?mas necunoscute.

Оn vederea explic?rii eredit??ii Darwin a apelat, la concep?ia respectiv?

a lui Hipocrat, a reоnviat-o, aprofundвnd-o, ?i a expus-o ca pe o «ipotez?

provizorie a pangenezei». Darwin era de p?rerea c? toate celulele

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75